English

Greek

Bulgarian

Turkis

Italian

Criza sistemului educational

Nikos Chatzarakis

Dragi cititori,

Întrucât aceasta noua aparitie a ajuns în mâinile dumneavoastra, a sosit timpul sa ne evaluam activitatea. Zeci de articole si-au croit, înca o data, calea înspre comitetul editorial, în timp ce autorii asteptau cu emotie si nerabdare acceptul de publicare, rasplata efortului depus. Activitate pentru care toti (studenti si profesori) ar trebui sa fie felicitati.

În acest punct trebuie sa afirm, în calitate de tânar membru al „echipei” publicatiei periodice, ca întotdeauna ma bucur ca tinerii, în special studentii, lucreaza atât de intens si dedicat asupra unor domenii de activitate pe care scoala de obicei le “repudiaza”. Prin articolele elaborate, numerosi tineri ne arata aspectul interesant, chiar placut, al stiintelor.

Si astfel am ajuns la chestiunea de importanta majora a zilelor noastre: sistemul educational. Teama s-a instalat ca distanta între studenti si scoala continua sa creasca. Tot mai frecvent, vedem atât studenti cât si profesori care se îndeparteaza de ideea fundamentala a educatiei. Cred ca suntem acum în masura sa vorbim deschis despre o „criza a educatiei”.

Un indicator fundamental al acestei crize este teama sau repulsia pe care numerosi studenti o nutresc pentru subiecte ca Matematica, Fizica, Chimie si Biologie. Copiii, bineînteles, se crispau întotdeauna la confruntarea cu aceste lectii. Cu toate acestea, cred ca atitudinea lor rezervata izvora din ignoranta lor cu privire la natura reala a acestor lectii sau din indiferenta fata de aceste stiinte anume; ambele opinii sunt întrutotul acceptate. Cu toate acestea, în decursul ultimilor ani, am început sa percep o ura anume între studenti si lectii, o ura care converge înspre o alta si mai intensa, aceea dintre fiintele

umane si stiinta.

Un alt semn caracteristic este relatia dintre studenti si proiectele acestora. În Coreea de Sud, de exemplu, opinia ca totul se poate cumpara (care a fost nutrita frecvent) si ignoranta copiilor cu privire la lectii îi determina sa rascoleasca Internetul pentru a descoperi un proiect de achizitionat. În Grecia, atunci când lectia “Proiect de Cercetare” a fost adaugata programelor scolare, am simtit pentru prima data o atât de acuta nevoie de “fuga” printre studenti. Nu mai simtisem un asemenea dispret pentru munca în echipa. Cu toate acestea, putem toti afirma ca o buna colaborare este baza progresului stiintific.

În opinia mea, situatia este simpla: educatia a fost privata de propriul ei parfum! Scolile se confrunta cu studenti obisnuiti cu stralucirea si facilitatea vietii pe care societatea moderna (si, mai precis, mass-media) le-o ofera. Profesorii sunt confruntati cu copii care înteleg mai bine noile realizari stiintifice (cum ar fi computerele sau jocurile video) fara sa le pese de stiinta care le-a creat.

În acelasi timp, politica educationala este de a nu lua nicio masura pentru a moderniza subiectele “detestate”, ceea ce ar fi foarte simplu daca noua tehnologie si laboratoarele ar fi dinamic introduse în programa scolara. Si bineînteles (o afirmatie repetata frecvent) studentii nu sunt deloc încurajati sa lucreze, ceea ce ar fi perfect adptat epocii noastre.

Sper (si doresc) ca un numar crescator de studenti si profesori sa fie învaluiti de parfumul acestei publicatii periodice (sau a oricaror alte proiecte similare) si sa demareze lucrul cu pasiune asupra tuturor acestor “lucruri teribile”. Timpul în care numai unii îsi pot descoperi calea pentru a se bucura de stiinta (sau orice altceva) la scoala trebuie sa se sfârseasca. Si cu aceasta speranta, astept editia umatoare!