Math   Science   Chemistry   Economics   Biology   News   Search

> Romanian Oil Discovery and Exploitation Issue: 2009-3 Section: Chemistry

English

 

Oil

 

Doresc să vă aduc în atenţie câteva informaţii legate de istoria descoperirii şi exploatării petrolului,un zăcământ natural de a cărui utilizare se leagă cele mai multe aspecte ale confortului şi civilizaţiei moderne.

Petrolul este un amestec natural de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide, alături de care mai conţine sub 1% compuşi organici cu oxigen, azot sau sulf.

A fost descoperit cu mii de ani în urmă, când, mesopotanienii au observat existenţa unor zone cu asfalt datorate oxidării straturilor de petrol situate la suprafaţă.

Prima sursă de petrol a fost atestată documentar în jurul anului 460 î.Hr. în Persia, iar prima menţiune a forajelor pentru extragerea lui are loc într-un manuscris chinez din anul 221 î. Hr. Egiptenii descriu în scrierile lor existenţa unor focuri veşnice care formau imagini înfrico-şătoare, pe care oamenii de ştiinţă le-au explicat prin aprinderea, sub influenţa descărcărilor electrice, substanţelor gazoase provenite din zăcămintele de petrol.

În antichitate era folosit ocazional ca medicament în tratarea diferitelor afecţiuni,datorită proprietăţilor lui bactericide, iar sub formă de păcură a fost folosit ca liant în construcţii, la pavarea drumurilor şi pentru impermeabilizarea corăbiilor. Egiptenii îl foloseau pentru îmbălsămarea corpurilor celor decedaţi.

Documente istorice menţionează utilizarea, ca arme incendiare, a unor dispozitive cu petrol în războaiele greco-persane.

Denumirea de naptu utilizată pentru petrol în perioada de dezvoltare a Babilonului ne sugerează faptul că, pe atunci, era folosit pentru iluminat, deoarece nabatu înseamnă luminează.

Acelaşi lucru este sugerat şi de menţionarea acestuia în legile lui Hammurabi, în 1875 î. Hr., care reglementează, pentru prima dată, în scris, utilizarea petrolului.

Egiptenii, care au descoperit zăcăminte de petrol la suprafaţă, în regiunea Golfului Suez, l-au numit ulei de piatră, denumire pe care au preluat-o şi romanii sub forma oleum petrae, termeni care constituie etimologia denumirii petroleum utilizată astăzi. Zăcămintele de petrol din zona României sunt cunoscute din secolul I î.Hr., dar primele atestări documentare datează din sec II d. Hr. şi interesul locuitorilor acestei zone faţă de petrol continuă în secolele următoare, aşa cum dovedesc numeroase vase ceramice din secolele II – XVI, care au fost descoperite impregnate cu urme de păcură.

În România, primele instalaţii de prelucrare a petrolului sunt considerate două ateliere meşteşugăreşti, numite pe atunci găzării, înfiinţate în 1840 şi 1844 la Lucăceşti-Bacău, care, utilate cu unelte rudimentare, utilizau o metodă de distilare a petrolului asemănătoare celei folosite pentru fabricarea alcoolului în gospodăriile ţărăneşti.

Distilarea industrială a petrolului a început în 1856, când fraţii Mehedinţeanu construiesc şi pun în funcţiune prima rafinărie de petrol din lume, la marginea oraşului Ploieşti, în apropierea gării de Sud, pe strada Buna Vestire, nr. 174.

Bazându-se pe producţia acestei rafinării, Teodor Mehedinţenu, proprietarul ei, a oferit statului român, în scopul iluminării publice a Bucureştiului, capitala ţării, un petrol lampant cu calităţi remarcabile (nu avea miros, era incolor, ardea fără fum şi fără să lase cenuşă, cu o flacără luminoasă şi constantă) la un preţ de cost de 335 lei pe an de fiecare felinar, condiţii care au spulberat orice concurenţă. Oferta lui a fost aprobată la 8 octombrie 1856 şi,doi ani mai târziu, în 1858, oraşul Bucureşti devine primul oraş din lume iluminat public de 1000 de felinare cu petrol lampant.

Din acest moment a început practic să se dezvolte în România industria petrolieră, care, pe parcursul a 150 de ani a înregistrat evoluţia unor societăti petroliere de mare anvergură ca: Româno-Americană, Vega, Astra Româna, Concordia, Creditul Minier, societăţi care vor impulsiona creşterea producţiei româneşti de petrol, de la 275 tone în 1857, la 15.900 tone în 1880.

The Science of Petroleum atesta în 1938 faptul ca România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol oficial înregistrată în statisticile internaţionale de 275 tone în 1857, urmată de Statele Unite ale Americii în 1859, Italia 1860, Canada în 1862 şi Rusia în 1863.

În jurul anilor 1900, în România a început să ia avânt nu doar exploatarea rezervelor de petrol ale ţării (România fiind prima ţară din lume care exporta benzină încă din 1900), ci şi cercetarea geologică de foraj şi extracţie.

În domeniul prelucrării petrolului s-a remarcat inginerul Lazăr Edeleanu care, în 1908 a brevetat o metodă de rafinare selectivă a petrolului cu dioxid de sulf lichid, metodă care a fost preluată în toate ţările care prelucrau petrolul şi care i-a adus autorului în 1932 medalia Redwood.

Profesorul Ludovic Mrazek, de la Universitatea din Bucureşti, a formulat teoria originii organice a petrolului, lansată la Congresul Mondial al Petrolului (1907) împreună cu teoria cutelor diapire. El a explicat apariţia zăcămintelor de petrol prin descompunerea anaerobă, a unor organisme animale şi vegetale provenite din planctonul marin.

Produsele de degradare, depuse pe fundul u-nor mări interioare, în mediu reducător şi sub influenţa catalitică a rocilor din jur, de-a lungul erelor geologice, s-au format pungile de petrol.

Teoria cu-telor diapire defineşte pentru prima dată fenomenul de diapirism pentru sa-rea gemă, şi arată că aceste cute pot fi o capcană eficace pentru zăcămintele de hidrocarburi. Pentru aceste contribuţii la dezvoltarea ştiinţei profesorul Lu-dovic Mrazek a primit de asemeni medalia Redwood.

În domeniul forajelor, inginerul român Ion Bâsgan a realizat o metodă pentru îmbunătăţirea forajului rotativ plecând de la teoria sonicităţii a altui savant român, Gogu Constantinescu, brevetată în 1934 în România şi în 1937 în SUA.

În epoca modernă extracţia petrolului este urmată de prelucrarea acestuia în rafinării moderne în care este supus unei prelucrări primare prin distilare urmată de o prelucrare secondary prin cracare termică sau catalitică. În urma prelucrării primare prin distilare fracţionată la presiune normală, petrolul se separă în fracţii petroliere ce conţin amestecuri de hidrocarburi, utilizate, cel mai frecvent drept carburanţi pentru diferite tipuri de motoare:

 

  • benzină uşoară şi benzină grea ca fracţiuni folosite pentru obţinerea de dizolvanţi şi de carburanţi pentru automobile şi avioane;
  • white spirt–carburant pentru turborectoare;
  • petrol lampant-carburant pentru tractoare şi avioane;
  • motorină- carburant pentru motoarele Diesel;
  • păcură–combustibil sau pentru obţinerea de uleiuri de uns, parafină, asfalt.

 

La prelucrarea secundară participă fracţiile petroliere grele obţinute în etapa anterioară, motorina şi păcura, care, prin încălzire la 400 oC se transformă în benzine uşoare, cu cifra octanică mai mare.

Prin reformare catalitică, în aceeaşi etapă hidrocarburile aciclice se transformă în arene, utilizate ca materie primă în diferite sinteze de substanţe organice.

S-a dezvoltat o întreagă ramură a industriei chimice, petrochimia, capabilă să transforme cele peste 17000 de substanţe prezente în compoziţia petrolului brut în produse fără de care cu greu ne mai putem imagina viaţa şi activitatea noastră de azi (medicamente, cauciuc sintetic, coloranţi, mase plastice, fire sintetice, adezivi, detergenţi, produse cosmetice, explozivi etc.). Din păcate, odată cu creşterea populaţiei lumii, nevoile unei vieţi tot mai civilizate au crescut la rândul lor, astfel încât rezervele de petrol şi gaze naturale, principalele resurse de materii prime şi energie, care sunt rezerve epuizabile, au scăzut considerabil, condamnând omenirea să traverseze, în următoarele câteva sute de ani, scenarii apocaliptice.

Părerea mea este că, încă de acum ar trebui să acţionăm cu responsabilitate faţă de generaţiile viitoare reducând consumul exagerat şi folosind sursele alternative de energie. Consider că este datoria noastră, a tinerei generaţii, să sensibilizăm opinia publică asupra acestor aspecte.

 

Iconography

 

Bibliography