English

Eufrosina Oltacan

1. Spiru Haret, savant si profesor

Spiru Haret este cea mai proeminenta personalitate a istoriei dezvoltarii si modernizarii sistemului românesc de învatamânt, la sfârsitul celui de al XIX-lea si începutul celui de al XX-lea secol. Legile si reformele sale au ramas în vigoare timp de trei decenii, dar multe precepte au valoare si astazi.

Lucrarile lui Spiru Haret, care contin 139 de titluri, dintre care 21 de cercetari matematice, au fost publicate în 11 volume. Multe scrieri au fost dedicate operei, activitatii si omului Spiru Haret, începând cu un volum omagial intitulat Lui Spiru Haret. Ale Tale dintru ale Tale. La a 60-a aniversare, publicat chiar în timpul vietii. Oameni de cultura din România si din strainatate au continuat sa scrie despre aceasta fascinanta personalitate, recunoscuta ca fiind un exceptional om de stiinta, filosof al vietii sociale, creator de legi pentru reformarea scolii românesti, un luptator pentru realizarea reformelor necesare, un professor iubit, un om care a înteles nevoile populatiei satesti si a dedicat viata si activitatea sa ridicarii nivelului social si cultural în tara noastra.

Spiru Haret si-a facut intrarea în stiinta mondiala la vârsta de 27 de ani, cu teza sa de doctorat intitulata Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaires, sustinuta la renumita universitate Sorbona din Paris, la 18 ianuarie 1878. Rezultatele calculelor publicate de în teza descopereau existenta unor variatii secular ale ale axelor mari ale orbitelor planetare, ceea ce contrzicea convingerile celebrilor predecesori Laplace, Lagrange, Poisson si demonstrau ca miscarea planetelor în jurul Soarelui nu are o stabilitate absoluta. Teza a fost publicata de Universitatea Sorbona în anul aparitiei sale si mai târziu în Mémoires de l’Observateur de Paris. Poincaré, Andoyer, Tisserand si mai multe enciclopedii stiintifice au citat aceasta lucrare.

O alta realizare stiintifica, cu rasunet în lumea cercetatorilor, a fost cartea Mécanique sociale, publicata în 1910 de Dunod la Paris si Bucuresti. Cu aceasta lucrare, Spiru Haret a putut fi considerat un înainte-mergator în modelarea matematica a stiintelor sociale (M. Malita). În aceasta carte Haret introduce rigoarea rationamentului mathematic în studiul problemelor economice si sociale ale societatii românesti ale timpului sau. Valoarea cartii a fost evidentiata de multi cercetatori iar Haret a fost considerat printer primii savanti care au avut ideea sa foloseasca instrumental mathematic la explicarea si întelegerea fenomenelor sociale. Cartea este “una dintre cele mai viguroase lucrari ale sociologiei europene” (M. Malita). Mécanique sociale a fost o carte de success deoarece Haret a fost printer putinii oameni cu dubla vocatie: cunoasterea instrumentului mathematic si domeniul social al aplicatiilor.

Matematicianul-astronom Spiru Haret nu a putut continua dupa 1878 munca de cercetare cu aceleasi rezultate spectaculoase, deoarece în tara nu a avut nici documentatia si nici timpul necesare studiului. Totusi, importanta lui Spiru Haret pentru cercetarea stiintifica din România este accentuata de rolul pe care acest om providential l-a avut în organizarea învatamântului de toate gradele, ceea ce a deschis calea pentru aparitia unei generatii de oameni de stiinta în matematica si nu numai.

Înalta valoare stiintifica a operei lui Spiru Haret a fost recunoscuta de comunitatea stiintifica internationala chiar si dupa aproape 100 de ani de la publicarea faimoasei sale teze, când Uniunea Internationala a Astronomilor a acordat numele “Spiru Haret” unui crater de pe suprafata Lunii.

În tara, Spiru Haret a fost membru correspondent al Academiei Române din 1879, membru titular din 1892 si vicepresedinte în 1904 al înaltului For.

Spiru Haret, reîntors în tara în 1878 ca doctor în stiinte de la Paris si cu o recunoastere internationala a valorii stiintifice înalte a tezei sale, a fost numit profesor la facultatea de fizica si matematica a Universitatii din Bucuresti. Aici el a predate mecanica rationala. In intervalul între 1878 si 1910 (anul pensionarii sale) Haret a mai predate matematici si la Scoala de poduri si sosele si la Scoala de artilerie si ofiteri ingineri. Ca profesor, Haret a fost admirat si iubit de studentii sai, care i-au dedicate un volum omagial în 1907, la 25 de ani de activitate profesorala.

Spiru Haret a fost numit “Omul Scolii” în special datorita legilor pe care le-a elaborate, care au reformat sistemul de învatamânt din România si datorita implicatiei sale personale în adoptarea acestor legi de catre Parlamentul României si aplicarea lor în viata.

2. Spiru Haret, reformator al sistemului de învatamânt

În anul 1878, dupa sustinerea exceptionalei teze de doctorat, larg apreciata de specialisti, Spiru Haret s-a întors în tara ca primul român doctor în matematici al universitatii din Paris.

Fara a-si parasi cu totul cercetarile de matematica si astronomie, el s-a implicat cu abnegatie în activitatea educationala, atât ca profesor cât si ca legiuitor-reformator al sistemului scolar. Haret a primit importante functii în Ministerul Public al Instructiunii Publice si Cultelor, pe lânga aceea de profesor.

Astfel, a fost inspector general al scolilor în 1889, secretar general al ministerului si de trei ori Ministru: 1897-1899, 1901-1904, 1907-1910.

Gândurile lui Haret referitoare la necesitatea unui sistem functional al învatamântului, cu un folos real, care trebuia sa ridice nivelul starii economice, sociale, culturale a poporului roman, aveau radacini în copilaria, tineretea sa si în anii de scoala. Amintirile sale din aceasta perioada le-a publicat sub titlul “Anii de scoala” (“Gazeta matematica” vol. XI, p.174-182). La Paris a înteles si proiectat cum sa realizeze o educatie europeana în tara sa.

Reforma învatamântului a lui Haret a intrat în actiune prin doua legi fundamentale, votate în Parlament: legea învatamântului secundar si superior în 1898 si legea învatamântului professional în 1899, ambele în prima perioada în care Haret era ministru. Din cauza schimbarilor de govern, legea învatamântului profesional a trebuit sa fie re-votata în 1901, la cea de a doua perioada de ministeriat a lui Haret.

Reforma învatamântului facuta de Haret s-a referit la organizarea sistemului scolar la toate nivelurile sale, de la primar la secundar si universitar. Programe scolare, reguli de disciplina si stabilitate a învatatorilor si profesorilor, scoli pentru adulti, precizari pentru scolile de fete, gradinite de copii, cantine scolare, salariile învatatorilor, o medalie pentru rasplata muncii învatatorilor. Haret însusi a calculate costurile cladirilor de scoala, dar si costul general al reformei, pentru a fi prevazut în buget.

Printre prevederile legilor lui Haret, gasim mai întâi obligativitatea învatamîntului primar, care trebuia sa devina o realitate prin asigurarea conditiilor material, atât pentru copii cât si pentru învatatori. Prevederea imperativa a fost: “o scoala în fiecare sat”. Apoi, programelor scolare li se cerea sa transmita strictul necesar de cunostinte utile vietii sociale. O activitate extrascolara a învatatorilor tintea sa ridice nivelul vietii sociale la sate. Legea prevedea crearea bancilor populare, a comunitatilor satesti, a societatilor co-operatiste, a cantinelor.

Haret insista sa creasca numarul scolilor pentru fete, pentru a le asigura cel putin partial dorinta de învatatura pe care o manifesta fetele si a le da un nivel de cultura mai înalt decât cel din scoala primara.

Legile lui Haret au fost de profunzime si au ramas mult timp în uz.

Ca ministru al Instructiunii Publice, Haret a avut o mare influenta si asupra altor domenii ale vietii culturale. El a atribuit teatrului un rol educative: “teatrul este o scoala, un seminar si o biserica” asa încât copiii trebuie sa aiba dreptul sa mearga la teatru. Muzica, desenul, artele frumoase, toate erau în atentia ministrului Haret. Se întelege de ce personalitati ale culturii românesti l-au aclamat pe “Marele Învatator”.

Spiru Haret a fost Omul providential al epocii si tarii sale: “El a intuit, la fel cum au gândit Cuza, Kogalniceanu, Maiorescu si Eminescu, ca o societate predominant agrara si taraneasca trebuie modernizata din interiorul ei de catre institutii adecvate. Una dintre aceste institutii este scoala, conceputa de Haret ca mijloc fundamental al unor transformari în mediul taranesc” (C. Schifirnet).

Bibliography

• Andonie, G. St., Istoria matematicii în România, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965
• Baldescu, E., Spiru Haret în stiinta, filozofie politica, pedagogie, învatamînt, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
• Dinu, C., Spiru Haret, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975
• Georgescu, N., Sarbatorirea profesorilor Spiru Haret si David Emmanuel, Typography Royal Court, Bucuresti, 1907
• Haret, S., Mécanique sociale, Ed. Dunod, Paris si Bucuresti; Mecanica sociala, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1910
• Haret, S., Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaires, thèse, Université Sorbone, Paris, 1878
• Haret, S., Învatamântul profesional. Discursul rostit în Adunarea Deputatilor, Bucuresti, 1899
• Malita, M., Spiru Haret, a Romanian Forerunner of Mathematical Modelling in the Social Sciences, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1974
• O’Connor, J.J. and Robertson, E.F. (2007), http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/history/Biographies/Haret.html