Math   Science   Chemistry   Economics   Biology   News   Search

> Bicycle and Society Issue: 2012-2 Section: 14-16

English

 

Andra Tudor

 

I. Introducere

Oamenii văd în bicicletă un mijloc de transport foarte comod, ieftin şi foarte accesibil tuturor. Nu mulţi s-au gândit care sunt legăturile dintre această invenţie şi societatea în care trăim, şi mai ales legăturile acesteia cu mediul social, respectiv cultural al societăţii noastre.

 

II. Evoluţia vehiculelor pe două roţi

Bicicleta a cunoscut o evoluţie uimitoare, încă de la apariţie. Primul vehicul de acest gen a fost creat în anul 1816 de către un aristocrat german! Baronul von Drais s-a gândit la un mijloc de transport personal, pentru a se putea plimba prin grădinile regale, şi astfel a luat naştere „Draisina”, un vehicul cu două roţi (Fig. 1), care însă nu avea pedale. Cu toate acestea, inventatorul considera că această invenţie va înlocui caii, ajutând astfel economia vremii.

Mai târziu, în anul 1861, francezul Ernest Michax a realizat că acestei maşinării îi trebuiau nişte îmbunătăţiri, aşa că a decis să adauge draisinei atât pedale la roata din faţă, cât şi o pereche de frâne, menite să rezolve toate problemele apărute în mişcare. Noua maşinărie a fost numită „Agitatorul de oase” (Fig. 2), şi a cunoscut un succes uimitor, având în vedere faptul că fiul lui Napoleon al III-lea a fost poreclit după numele acestui vehicul.

Chiar dacă a avut un succes fantastic, constructorii au căutat mereu să perfecţioneze „Agitatorului de oase”. După 8 ani de la îmbunătăţirile aduse de Ernest Michaux veloci-pedului, James Starlez şi William Hillman din Coventry au pus bazele unei biciclete căreia i-au dat numele “Ariel” şi care era o bicicletă co roata din faţă imensă, în comparaţie cu cea din spate. Deşi părea ciudat, aceştia erau convinşi că „Ariel” o să cunoască succesul, aşa că au organizat un eveniment în care să-şi promoveze invenţia: au parcurs 153 de km într-o singură zi, atrăgând astfel atenţia presei.

Această construcţie a fost utilizată timp de mai multe decenii, sub denumirea de „Obişnuita”(Fig.3).

După încă un deceniu, în anul 1879, producătorul Harry John Lawson a creat o bicicletă care avea transmisie prin lanţ şi roţi vizibil mai mici. Nu a stat prea mult să se gândească la un nume, aşa că i-a spus simplu: „bicicletta” (Fig.4).

Această apariţie a dus la o nouă generaţie de biciclete, care astfel au devenit un vehicul foarte căutat.

Spre exemplu, în Italia, numărul bicicletelor a crescut considerabil, ajungându-se la 558.992.

În anul 1888, perfecţionarea bicicletei continuă: mai multe inveţii au contrubuit la creşterea confortului şi a popularităţii vehiculului. John Boyd Dunlop a adăugat anvelopa pneumatică, iar în 1891 Edoardo Michelin şi Pirelli au inventat şi perfecţionat carcasa pentru anvelope (Fig. 5).

 

III. Relaţia dintre bicicletă şi evoluţia societăţii

„Relaţii politice”

Vorbind despre relaţiile politice, se spune că draisina ar fi trebuit să ia locul calului, fiind concepută ca un vehicul mai eficient pentru transportul personal. Drais nu a realizat însă dezavantajele acestei construcţii, cum ar fi riscul căderii pe un sol alunecos, sau uzura pantofilor, care nu erau atât de rezistenţi precum potcoavele cailor, sau că deplasarea nu era mai rapidă decât a acestora!

Drais şi invenţia sa au devenit ţinta satirei regaliste, odata cu revoluţia germană (1848-1849) şi cu renunţarea lui Drais la titlul de nobil.

 

Femeile şi bicicletele

În Anglia victoriană, o femeie văzută pe bicicletă nu era privită într-un mod foarte obişnuit sau pozitiv, deoarece toate mişcările determinate de conducerea acestui vehicul, împreună cu mişcările hainelor sau chiar căzăturile, nu se potriveau cu „pudoarea victoriană”.

Profitând de acestea, constructorii au căutat alternative pentru doamnele care doreau să meargă pe bicicletă. Astfel, s-a ajuns la construcţia unor biciclete cu ambele pedale pe o parte, triciclete sau “diciclete”, având roţi paralele (Fig.6).

Designerii vestimentari au contribuit şi ei la dorinţa femeilor de a conduce o bicicletă, aşa că au creat “îmbrăcămintea rezonabilă”, care consta în pantaloni lungi, largi mai sus de genunchi şi strânşi la glezne, acoperiţi de un pardesiu, suficient de lung pentru a nu descoperi picioarele (Fig. 7).

 

Relaţiile sociale

Marea majoritate a populaţiei foloseşte astăzi bicicleta pentru: deplasarea la locul de muncă, economisirea de bani pentru propriul trai, evitarea aglomerţiei din oraşe, relaxare, practicarea sportului si menţinerea sănătăţii, protecţia mediului înconjurător(ca mijloc de transport nepoluant).

 

V. Concluzii

În încheiere, trebuie să subliniez că invenţia denumită acum “bicicleta” este folositoare omului în cel mai pozitiv sens, începând cu prima ei apariţie şi terminând cu necesităţile prezentului. Chiar dacă de-a lungul timpului a suferit modificări, ca formă, mărime, material, greutate, ajungându-se acum la unul din mijloacele cele mai performante, rolul ei a fost, este şi va fi mereu acelaşi: un mod plăcut de a călători, un mijloc de transport original, nepoluant, pentru recreaţie, pentru sănătate, pentru practicarea sportului, uşor de întreţinut şi accesibilă tuturor claselor sociale ale societăţii în care trăim.

 

Bibliography

  • E. Heinen, Bicycle Commuting, Cornell University Press, 2011.
  • G. D. Adams, Collecting and Restoring Antique Bicycles, Pedaling History:The Burgwardt Bicycle Museum; 2nd edition, 1996.
  • G. King, Bicycle: Bone Shakers, Highwheelers and Other Celebrated Cycles, Courage Books, 2002.
  • Robert Penn, It's All About the Bike: The Pursuit of Happiness on Two Wheels, Bloomsbury USA, 2011.`

 

Webology and Iconography