English

Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs

Henri Coandă

Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator.

Principalele sale invenţii, cu implicaţii deosebite în tehnologie: Motorul cu reacţie, Efectul Coandă, Instalaţia solară pentru desalinizarea apei de mare, Beton – lemnul (Beton-Bois), Casele Prefabricate , Puşca fără recul.

Henri Coandă s-a născut în Bucureşti, fiind al doilea copil al unei familii numeroase.

Tatăl lui, generalul Constantin Coandă, a fost profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti.

Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Încă din copilărie viitorul inginer şi fizician era fascinat de miracolul vântului. Henri Coandă a fost elev al Şcolii Petrache Poenaru din Bucureşti, apoi al Liceului Sf. Sava, din 1896, unde a urmat primele 3 clase. La 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iaşi, în 1899. În 1903 termină liceul primind gradul de sergent major şi îşi continuă studiile la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti.

Detaşat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.

Pasionat de probleme tehnice şi mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construieşte un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, şi la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în ţară şi este încadrat ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie.

Datorită firii sale şi spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut şi obţinut aprobarea de a părăsi armata. Se înscrie în Franţa la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor, 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici. Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obţină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, de fapt un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910. Acest avion a fost prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris din 1910.

Experimentele aerodinamice le realizează pe o platformă mobilă.

Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin.

Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.

Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane clasice (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia. În următorii ani se întoarce în Franţa, unde lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului, asemănător cu avionul de transport Caravelle (la proiectarea căruia de fapt a şi participat). În această epocă este foarte apreciat realizând şi prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele.

În România, în 1926, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol. Este folosit în prospectarea petroliferă. În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării. În 1934 obţine un brevet de invenţie francez pentru Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă.

Efectul Coandă constă în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacţie.

După decolarea avionului, Henri Coandă a observat că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau să rămână pe lângă fuzelaj. Abia după mai mult de 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.

Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentaţia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet şi altele.

Henri Coandă revine definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Conducerea statului român, ca o recunoştinţă a meritelor sale ştiinţifice, l-a numit consilier cu rang de ministru în Consiliul de Stat iar Institutul Politehnic din Bucureşti i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

Prin excepţionalele sale realizări Henri Coandă a rămas unul dintre pionerii aviaţiei române şi mondiale. O parte dintre numeroasele sale invenţii precum şi brevetele obţinute în diferite perioade se găsesc expuse la Muzeul Tehnic, secţia Coandă, din Bucureşti. De numele lui sunt legate şi unele realizări ale zborului omului în cosmos. Printre altele lui ii aparţin unele dispozitive tehnice deosebit de complexe, denumite epoleţii zburatori cu ajutorul cărora s-a asigurat frânarea modulului lunar al lui Apollo 11 şi Apollo 12 în momentul aselenizării. Efectul Coandă, de exemplu, şi-a găsit variate aplicaţii, cum ar fi la dispozitive de amortizare a zgomotelor industriale de anumite categorii, pulverizarea insectofungicidelor, reducerea reculului la armele de foc. Alte experienţe interesante au fost întreprinse de savant tot în domeniul zborului prin proiectarea aşa-numitelor aerodine lenticulare. Efectul Coandă şi-a mai găsit utilitatea şi în conceperea unui Dispozitiv pentru îmbunătăţirea randamentului motorului cu ardere internă şi a unei Frâne de recul pentru armele de foc. Efectul care îi poartă numele este pus azi în aplicare la propulsia şi sustentaţia vehiculelor aeriene, la îmbunătăţirea turbinelor de gaze, în amplificatoare de fluide, la aparate pneumatice, etc.

Coandă a realizat invenţii şi domeniul construcţiilor, şi aici trebuie notat aşa-numitul béton-bois, un foarte bun material decorativ de construcţie, folosit de el la realizarea, în 1926, a Palatului Culturii din Iaşi, sau elementele spaţiale de prefabricate folosite tot în construcţii. Tot Coandă a mai pus la punct şi dispozitive pentru prepararea, păstrarea şi transportul betonului, chiar pe calea ferată (vagoane pentru beton), dar şi un dispozitiv pentru desalinizarea apei de mare. Celebră este invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul (Beton-Bois), folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă).

Şirul invenţiilor inginerului Henri Coandă se ridică la impresionanta cifră de 2608, iar cele 700 de brevete de inovaţii l-au recomandat ca pe un mare savant al secolului XX.

Pentru activitatea sa prodigioasă, Henri Coandă a primit numeroase distincţii. Astfel, el a primit, în 1965, Premiul Laboratoarelor Haryy Diamond, dar şi Premiul şi Marea Medalie de aur Vieilles Tiges, Premiul UNESCO pentru Cercetare Ştiinţifică, Medalia Aeronauticii Franceze, Ordinul de Merit şi Inelul de Comandor.

A fost cel mai tânăr ofiţer al Academiei Franceze, dar şi Membru al Academiei Române.

Henri Coandă a decedat la Bucureşti, la 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani şi a fost înmormântat la cimitirul Belu.

Bibliography and Iconography

• C. Gheorghiu, Romanian Inventions and Priorities in Aviation, (Bucharest: Albatros Publishing House, 1983);
• G. Rado, Priorities and World Records in Aviation, (Bucharest: Tehnoprod Publishing House, 2003);
• The History of the Romanian Aviation, (Bucharest: The Military Publishing House, 1991);
• Henri Coandă on: http://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Coand%C4%83;
• www.wetterwater.net/ why_take_crystalenergy.html;
• www.posta.md/en/filatelia/2000-02-26/409.html.

English