English

Dobrin Andrei, Biolan Radu

Mihai Bravu Technical College, Bucharest, Romania

Valorile trebuie să circule! Numai aşa se dezvoltă omenirea. Şi, dintre toate, poate că cel mai mult contează să circule valorile ştiinţei. Putem spune că limbajul Ştiinţei este unul singur pentru toată lumea, indiferent de naţionalitate. Ne gândim de exemplu la betonul armat, material pentru construcţii relativ nou. Această temă ne interesează deoarece face parte din meseria pe care noi o învăţăm. Betonul armat a devenit un material foarte important în urmă cu un secol, fiind azi utilizat în orice construcţie: clădiri moderne, poduri, construcţii industriale.

Acest material a fost făcut cunoscut pentru prima dată la Expo Paris în 1867. Inventatorul materialului este grădinarul francez Joseph Monier. Pornind de la ideea de a realiza un ghiveci mare, mai rezistent, el a împletit sârmă în formă de schelet şi a turnat betonul peste acesta. Ghiveciul a devenit foarte rezistent după uscare, ceea ce a arătat că obiectele din beton armat sunt foarte solide. Imediat, în Europa, inginerii şi arhitecţii timpului s-au gândit să folosească ideea în construcţii dar metoda a fost sortită eşecului timp de trei, patru decenii. Dintre rezultatele dezastruoase amintim prăbuşirea câtorva clădiri construite prin această metodă: în 1889 un bloc din Paris; în 1890 în timpul construcţiei unei clădiri în Praga; în 1900 podul Celestial Globe de la Expoziţia Universală de la Paris; în 1903 în construcţia unui important hotel Black Bear din Basel; un pod de 23 m deschidere. Până când inginerul constructor român George Constantinescu a găsit soluţia. În 1904 tânărul inginer a publicat în Buletinul Societăţii Politehnice articolul Studiu asupra betonului armat, care demonstra prin calcul teoretic utilitatea noului material de construcţie la acea vreme. Începând cu anul următor, teoria de calcul a fost aplicată pentru construcţia primelor poduri în arc.

George Constantinescu (1881-1965) s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881 într-o famlie mixtă. Tatăl lui, Român, a fost un renumit profesor de matematică iar mama a fost de origine Alsaciană, refugiată la Timişoara. Studentul a dovedit un spirit extrem de inventiv, având profesori de prestigiu European. Şcoala de Construcţii românească era relativ tânără. În 1852 inginerul Francez Leon Lalanne a înfiinţat în România Şcoala de Punţi Si şosele, Mine şi Arhitectură. Ea devine în 1881 Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. În 1904 George Constantinescu a absolvit Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele şi a fost angajat de inginerul Elie Radu. Tânărul angajat elaborează o teorie a betonului armat, dar mai ales construieşte în beton armat, în ciuda tuturor împotrivirilor autoritatilor tehnice din acea vreme, cauzate de prăbuşirea unor construcţii din beton armat. La vârsta de numai 25 de ani, a fost solicitat să rezolve problemele grave care se iviseră la construcţia Camerei Deputaţilor în cadrul vechiului Palat al Parlamentului, din Dealul Mitropoliei. Un zid se deplasase cu 10 cm de la verticală iar cupola suferise deplasări şi fisurări. Constantinescu a rezolvat problema cu succes, printr-o centură de beton învingând criticile şi neîncrederea specialiştilor în folosirea betonului armat. Neîncrederea era aşa de mare încât, iniţial, deputaţii, văzând cele două bolte atât de îndrăzneţe au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii construcţiei. Au trecut exact 103 ani şi cupola este la locul ei. Astfel, Constantinescu a realizat, pentru prima dată în lume, construcţia unei bolţi din pânze subţiri de beton armat aplicată pentru a consolida cupola.

Tot în 1906, a proiectat cupola minaretului la Marea Moschee din Constanţa, cunoscută şi ca Moscheea Carol I. A realizat cupola cu deschidere de 8 m, cea mai mare deschidere realizată până atunci, din beton armat, în lume, prin construcţia în pânze subţiri la bolţi.

George Constantinescu a construit primului pod de beton armat cu traverse drepte din România. El a fost recunoscut şi peste hotare ca unul dintre pionierii introducerii betonului armat în construcţii.

Soluţiile de construcţie bazate pe beton armat reduceau costurile cu aproximativ 30% şi se finalizau mult mai repede. Deşi utilajele cu care lucrau trebuiau importate, George Constantinescu a preferat să construiască el însuşi câteva, cum ar fi maşinile de aer comprimat care funcţionau sub apă.

Activitatea sa tehnică cuprinde construcţia, după concepţii proprii, a multor poduri de beton armat din Bucureşti şi din ţară, printre care: primul pod cu deschidere de 16 m, numit şi podul peste vid pe care îl putem vedea şi azi în Parcul Libertăţii; o serie de poduri mari peste Siret; podul de 14 m deschidere pe şoseaua dinspre Doftana. El a utilizat masiv betonul şi la unele construcţii monumentale ale epocii, în Capitală: Palatul Bursei sau Camera de Comerţ (actuala Bibliotacă Naţională a României); Ministerul Lucrărilor Publice (actuala Primărie a Municipiului Bucureşti) (1906-1910); Stadionul Sporturilor; Hotelul Athénée Palace (1914).

În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat, printre care Cazinoul din Constanţa şi castele de apă.

Astfel, George Constantinescu a promovat în lume noi utilizări ale betonului armat. El a fost primul inginer constructor care a folosit cu succes şi viabilitate acest material, construind primele clădiri şi poduri din beton-armat din lume, mai întâi în România. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse greş iar lumea nu mai avea încredere în acest material. Iniţial chiar şi fostul său profesor, renumitul inginer Anghel Saligny, s-a opus îndrăzneţelor lui proiecte. Dovadă a succesului este faptul că aceste lucrări dăinuie şi astăzi.

În noiembrie 1910 românul George Constantinescu se stabileşte pentru o vreme la Londra. Va păstra însă permanent legătura cu patria. La Londra, se izbeşte însă de acelaşi scepticism al oamenilor de afaceri în industrie, dar, tânărul Român nu se lasă copleşit de acesta şi aduce permanent noutăţi. La expoziţia londoneză din 1924, un stand pe care scria mare Constantinesco prezenta convertorul sonic. Peste 220 de publicaţii vorbeau despre acest convertor şi automobilul viitorului. O maşină experimentală, dotată cu noua invenţie, urca fără nici o greutate şi fără şocuri o pantă abruptă cu 10 persoane la bord. După noi experimente, a realizat un automobil fără cutie de viteze, extrem de economic, care putea fi condus chiar şi de un copil. Un astfel de automobil, tip sport, cu o linie modernă, a fost prezentat la Paris, în 1926.

Go to page 2

Go to page 3 (Appendix)