English

Născut la Sibiu, Hermann Oberth a fost, pe lângă savantul rus Konstantin Ţiolkovski și americanul Robert Goddard, unul dintre părinții fondatori ai științei rachetelor și astronauticii.

Încă de la vârsta de 11 ani, Hermann si-a descoperit pasiunea pentru cărțile lui Jules Verne în special “De la pământ la Lună” şi “Călătorie în jurul lumii” pe prima mărturisind că a citit-o de nenumărate ori, până a ajuns aproape să o știe pe de rost.

Adolescenţa şi tinereţea marelui om de ştiinţă prezintă o importanţă deosebită deoarece realizările lui ulterioare au la bază micile experimente din acele vremuri. La vârsta de 14 ani, el a elaborat schiţa unei rachete, preconizând folosirea combustibililor lichizi pentru acest tip de vehicul interplanetar.

Hermann Oberth a realizat că deși combustibilul rachetei se consumă, prin aceasta reducându-se masa rachetei, continuă totuși să existe un rezervor care conținea combustibilul consumat, acesta nemaifiind util din punct de vedere funcțional, el ajungand, fara a sti, să inventeze conceptul de ardere în etape a combustibilului.

În 1922, lucrarea sa de doctorat despre știința rachetelor a fost respinsă, fiind considerată utopică. Oberth a fost un critic al sistemului de învățământ al vremii, comparându-l cu o mașină cu farurile ațintite înapoi, lipsită de viziune de viitor.

În 1923, Hermann Oberth a publicat cartea “Racheta în spaţiul interplanetar”, iar în 1929, “Moduri de a călători în spaţiu”. În anii 1928-1929, Hermann a lucrat la Berlin în calitate de consultant științific la primul film din istorie cu acțiune care se desfășura în spațiu: “Femeile de pe Lună”, care a avut un succes enorm în popularizarea noii științe a rachetelor.

În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse. În aceste experimente a fost asistat de studenți de la Universitatea Tehnică din Berlin, printre care se afla și Wernher von Braun. La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele “V2”, s-au folosit 95 dintre invențiile și recomandările lui Hermann Oberth.

În 1938, familia Oberth s-a mutat din Sibiu în Austria, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Viena, apoi în Germania, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Dresda, ajungând în final la Peenemünde (angajat sub numele fals Fritz Hann), unde Wernher von Braun construise deja racheta V2.

La sfârșitul războiului, Hermann Oberth lucra la complexul WASAG, de lângă Wittenberg, la rachete cu combustibil solid, pentru apărare aeriană. După terminarea războiului și-a mutat familia la Feucht, lângă Nürnberg.

Hermann Oberth s-a căsătorit în jurul vârstei de 35 de ani cu Tilli Oberth (născută Hummel), cu care a avut patru copii, dintre care un băiat a murit pe front în al Doilea Război Mondial, iar o fată a murit curând după aceea, în august 1944, într-un accident de muncă.

În anul 1948, lucra în calitate de consultant independent și scriitor în Elveţia. În 1950, a încheiat în Italia munca pe care o începuse la WASAG.

În 1953, s-a întors la Feucht pentru a sprijini publicarea cărții sale Omul în spațiu în care descria ideile sale legate de un reflector spațial, o stație spațială, o navă spațială electrică și costume de cosmonaut.

Între timp Wernher von Braun fondase un institut pentru explorare spațială în Statele Unite ale Americii, la Huntsville, Alabama, unde i s-a alăturat și Hermann Oberth. Aici Hermann Oberth a fost implicat într-un studiu numit Dezvoltarea tehnologiei spațiale în următorii zece ani.

La sfârșitul anului 1958, Hermann Oberth, din nou in Feucht, a găsit timpul necesar să își pună pe hârtie și să publice gândurile sale legate de posibilitățile tehnologice ale unui vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter, un avion silențios si altele.

În anul 1960, a lucrat la Convair, în calitate de consultant tehnic de-a lungul dezvoltării rachetelor Atlas, în Statele Unite.

Hermann Oberth s-a retras în 1962, la vârsta de 68 de ani. Criza petrolului din 1977 l-a făcut să se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducând la concepția planului unei centrale eoliene. Principalele sale activități, după ce s-a retras, au fost însă legate de filosofie, domeniu în care a scris câteva carti.

Hermann Oberth s-a stins din viață la 28 decembrie 1989, la vârsta de 95 de ani, la Feucht.

După moartea sa, la Feucht, in Germania s-a deschis Muzeul Spațial Hermann Oberth, unde cercetările sale și rezultatele acestora sunt prezentate publicului. Societatea Hermann Oberth aduce laolaltă oameni de știință, cercetători și astronauți din toată lumea pentru a-i continua opera.

Bibliography

• Hans Barth: Hermann Oberth. "Vater der Raumfahrt". Autorisierte Biographie. Bechtle, Esslingen u.a. 1991.
• Boris V. Rauschenbach: German Obert 1894 - 1989. [Rossijskaja Akademija Nauk].
• Petit Robert 2, editura: Le Robert, Paris, 1991.
• Hans Barth: Hermann Oberth - Leben Werk Wirkung. Feucht: Uni-Verlag Dr. E. Roth-Oberth, 1985, 416 Seiten.
• Boris Rauschenbach: Hermann Oberth 1894-1989. Über die Erde hinaus.
• Michael Kroner: Hermann Oberth, 1934.
• Alexander Hellemans & Bryan H. Bunch: Istoria descoperirilor stiintifice, editura Orizonturi, editura Lider 1988.
• http://www.sanatatea.com

Iconography

• Boris Rauschenbach: Hermann Oberth 1894-1989. Über die Erde hinaus.
• http://www.meaus.com/articles/OBERTH.html
• http://www.produsin.ro/personalitati/herman-oberth/
• http://atlasobscura.com/place/hermann-oberth-museum