Math Science Chemistry Economics Biology News Search
Silvia Trandafir
INTRODUCERE
Intr-o notă diplomatică, Henry Berenger, ambasador al Frantei in Statele Unite ale Americii in perioada 1926 – 1927, scria ca "naţiunea care va fi proprietara resurselor naturale de petrol şi gaze naturale va câştiga milioane".
Apreciat de economiştii care stabilesc puterea după numărul tranzacţiilor cu produse petroliere, criticat de sociologi, în numele protecţiei fizice şi morale a mediului, "aurul negru" domină cu autoritate economia şi civilizaţia zilelor noastre.
Format sub scoarţa terestră sau pe fundul mărilor, petrolul a constituit o bogăţie de seamă a multor state, a mobilizat de-a lungul timpului energii şi a revoluţionat tehnicile de prelucrare şi de transport, învingând în cele din urmă în competiţia cu carbunele.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Petrolul este un amestec complex format din hidrocarburi gazoase, solide şi lichide, compuşi organici cu oxigen (fenoli, acizi naftenici), cu sulf (mercaptani, tiofen), cu azot (chinolina) etc. În hidrocarburi se găsesc hidrocarburi aciclice saturate (alcani sau parafine), hidrocarburi ciclice saturate (cicloparafine sau naftene) şi hidrocarburi aromatice.
Este un lichid vâscos, miros caracteristic, culoare de la brun la negru sau verde, densitatea mai mică decât a apei sărate, inflamabil, insolubil in apă.
ORIGINEA PETROLULUI
Există doua teorii în ceea ce priveşte originea petrolului: teoria anorganică şi teoria organică.
Teoria anorganică, formulată de M. Berthelot şi susţinută de D.I. Mendeeler, afirmă că ţiţeiul s-a format în straturile adânci ale scoarţei. Conform acestei teorii carburile metalice în contact cu apa se descompun şi rezultă acetilena, metanul şi alte hidrocarburi. Sub acţiunea presiunii şi a temperaturii din interiorul pământului şi în prezenţa catilizatorilor naturali, hidrocarburile formează ţiţeiul de astăzi. Deasemenea chimistul Dimitri Mendeleev, autorul tabelului periodic susţine că petrolul e un material, primordial aflat în interiorul planetei ce erupe precum magmavulcanilor. Teoria acestuia este susţinuta şi de către academicianul rus Anatoli Dmitrievski care spune că în bazinele petrolifere unde se credea că zăcământul s-a epuizat în ani acesta s-a refacut.
Renat Muslimov consilier economic al preşedintelui Tataestanului afirmă: “Am gasit doua astfel de câmpuri la graniţa dintre Georgia şi Azerbaidjan. Au produs petrol mai bine de un secol, apoi exploatarea a fost oprită, pe motiv de epuizare a zăcămintelor. Sondaje recente au demonstrate însă că acestea s-au refăcut. Similar stau lucrurile în privinţa unor câmpuri petroliere din regiunea Carpaţilor, dar si America de Sud”.
Teoria organică a fost propusă de savantul rus Mihail Lomonosov şi se fundamentează pe mai multe ipostaze şi anume:
- Petrolul este de origine vegetală, prin descompunerea plantelor rezultând metan, dioxid de carbon şi acizi graşi
- Petrolul este de origine animală, prin descompunerea animalelor marine la temperaturi şi presiuni mari în scoarţa terestră
- Petrolul este de origine mixtă prin descompunerea unor plante şi animale marine microscopic sub acţiunea unor bacterii anaerobe.
EXPLOATAREA PETROLULUI ÎN ROMÂNIA
În Romania exploatarea petrolului are o istorie lungă. Prima atestare datează din secolul al II-lea I.H. şi este menţionată în descoperirile arheologice de la Sucidava, Tomis, Histria şi Targşorul Vechi continuând în secolele următoare, dovada fiind ceramica cu numeroase semene de ţitei pe ele datate din secolul II-XVI. Întrebuinţarea petrolului este restrâsă până în a doua jumatate a secolului XIX-lea: pentru unsul roţilor caruţelor, pentru tratarea empirică a bolilor la animale şi uneori la oameni sau pentru iluminat prin torţe. Dovezi în acest sens sunt scrieri ale cărturarului Dimitrie Cantemir şi ale domnitorului Alexandru Suţu.
Dezvoltarea producţiei se desfasoară într-un ritm lent pana în 1857 când România apare cu 3 premiere mondiale de petrol:
Prima ţară cu producţie petrolieră oficial înregistrată în statisticile internationale (275 t).
Prima rafinărie din lume de la Lucăceşti-Bacău 1840 echipată cu metode rudimentare fiind utilizat un sistem similar cu cel al obţinerii ”ţuicii” într-un cazan.
Primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant, Bucureşti. În anul 1856, fraţii Theodor şi Marin Mehedinţeanu, la îndemnul chimistului Mihai Alexe şi cu ajutorul farmacistului Hege, au distilat ţitei obţinând petrolul lampant. Urmarea acestui fapt a fost că fraţii au participat la licitaţia pentru iluminatul străzilor din Bucureşti, oferta fiindu-le acceptată. Astfel din 01 aprilie 1857, oraşul Bucureşti a fost iluminat de lampi de petrol lampant, fiind primul oraş din lume iluminat public cu un astfel de produs.
Tot în 1857 s-a pus în funcţiune rafinăria din Ploieşti, iar în 1858 la Braşov, important centru economic politic şi cultural, a luat naştere o distilarie de pacură.
Perioada 1858-1895 s-a caracterizat printr-un avânt moderat al industriei romaneşti iar viaţa oamenilor s-a schimbat considerabil deoarece se dezvoltă industria motoarelor (apar primele automobile, avioane, locomotive şi vapoare ce consumă tot mai multă benzină şi motorină).
La începutul secolului XX producţia de petrol a României înregistrează creşteri spectaculoase faţă de memorabilul an 1857, astfel că în anul 1900 volumul ţiţeiului extras a fost de 250.000 t şi reprezintă 1,22% din producţia mondială. În 1913 industria românească începe dotarea cu utilaje şi echipamente performante unde se situează pe locul 5 în lume în producţia de petrol reprezentând 3.53% din producţia mondială. Perioada este caracterizată printr-o afluenţă a capitalelor străine prin investiţii masive în industria petrolului. Istorici cunoscuţi ca Jean Jacques Berreby, Rene Sedillot, Francis Delasi Pierre L’Espagnol de la Tramerye, Cessare Alimenti, Anton Zischa, Edward Word, Edgar Faure, Daniel Durant fac referiri în lucrările lor la petrolul din România, subliniind de regulă importanţa acestei bogăţii şi lupta marilor puteri pentru acapararea acestuia.
Avantajele pentru ţară au fost poziţia geografică, respectiv apropierea de Occident comparativ cu ceilalţi mari producatori, calitatea superioară a petrolului cu un continut de 15-25% benzina, 20-30% lampant, 2-8% uleiuri, 44-56% reziduuri-pacura, precum si transportul pe mare si Dunare.
O data cu izbucnirea Primului Razboi Mondial, producţia şi exportul petrolului şi a produselor petroliere au scăzut dramatic fiind reluat dupa 1924. Cauzele s-au datorat stării generale a ţării după razboi.
Dacă în perioada 1911-1920 România ocupa locul 2 în Europa cu o producţie de 13,152 milioane tone (dupa Rusia), şi locul 5 în lume (dupa SUA, Rusia, Mexic, Indiile Olandeze, în anul 1935 înregistrează o producţie anuală de 8,385 milioane tone, cu aproximativ 2 mil tone mai mult decât producţia din anul 2002, îşi păstrează locul 2
în Europa şi ocupă locul 4 în lume (dupa SUA, Rusia şi Venezuela). Producţia de ţiţei a crescut continuu, chiar şi în anii celui de-al II-lea Război Mondial, ajungând la 12,8 milioane tone în 1965 şi atingând un maximum din toate timpurile de 15 milioane tone în 1977.
După 1977 începe declinul. În prezent România se află pe ultimile locuri din Europa în ceea ce priveşte producţia produselor petrochimice.
EXPLOATĂRI MARINE
Explorarea platformei continentale româneşti a demarat în 1969. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în 1980, iar producţia a început în 1987. În prezent Petrom opereaza 2 perimetre maritime care sigura 18% din producţia de petrol şi gaze din România a companiei. Deasemenea, compania canadiana Sterling Resources exploreaza 2 perimetre estimând prima producţie de gaze în anii 2011-2012.
CONCLUZII
De-a lungul timpului petrolul şi-a câştigat importanţa devenind materia primă strâns legată de progresul tehnic al lumii contemporane. Astăzi consumul de petrol este superior extracţiei. Se pune tot mai des problema epuizarii rezervelor de petrol ale lumii. Oamenii de stiinta cauta înlocuitor al petrolului care se pare ca este carbunele deşi nu este la fel de folositor ca si titeiul.
Bibliography
- Buzatu, Gh. O istorie a petrolului românesc, ediţia a II-a. Casa Editorială DEMIURG, Iaşi, 2009.
- Ivănuş, Gh., Coloja, M., Ştefănescu, I., Mocuţa, Şt., Stirimin, N. Istoria petrolului din România, Editura AGIR, Bucureşti, 2004.
- Rizea, M. Petrolul romanesc –De la pionierat la prima coflagratie mondială (in curs de tiparire).
- http://www.revistamagazin.ro/content/view/-5748/20/
- http://www.cotidianul.ro
Iconography
| Transilvania University, Braşov, Romania |
| Silvia Trandafir |
